Experimentul inca n-a avut loc

Numerosi studenti, masteranzi, doctoranzi si cercetatori romani sunt la ora actuala implicati in experimentele CERN, dar in maniere diferite: unii lucreaza pentru CERN in Romania, iar altii lucreaza efectiv acolo, in Elvetia. Personal, sunt implicat intr-un proiect de cercetare si dezvoltare a unor noi detectori, dar nu pentru acest Large Hadron Collider (LHC), ci pentru „upgrade“-ul lui, generatia urmatoare: Super LHC. Deja sunt facute studiile de fezabilitate, iar oamenii de stiinta viseaza chiar si mai departe.

Anul acesta, la Facultatea de Fizica avem un numar de 10-15 studenti care au optat pentru masteratul Interactii atomice nucleare, particule elementare, astrofizica si aplicatii. Tara noastra are nevoie de astfel de specialisti. Daca noi nu am conserva aceasta directie de cercetare, am fi ca un organism cu o parte amputata.Toata lumea a vorbit despre experimentul de la CERN, despre formarea de gauri negre si asa mai departe, dar, de fapt, experimentul inca nu a avut loc. Acceleratorul LHC nu a inceput deocamdata sa functioneze, in aceasta faza preliminara cercetatorii dorind doar sa verifice daca sistemele de accelerare si control ale fasciculului de protoni functioneaza corect si daca protonii pot fi accelerati. Rezultatul a fost pozitiv. Evident, ca la orice test, trebuie ajustari, mai sunt mici sincope. Si cand se pune in folosinta o linie de tramvai se fac teste si apar probleme…Noi vorbim tot timpul despre punerea in functiune a acceleratorului LHC de la CERN, cel mai mare construit vreodata. Un lucru important de stiut este insa ca aceste procese de interactie au loc permanent in natura, in spatiul cosmic. Putem avea acces intr-o forma indirecta la ele, le putem inregistra, dar nu le putem controla sau dirija, pe cand in accelerator experimentul este gandit, declansat, realizat, controlat, inregistrat si in final prelucrat complet de catre om. Oamenii n-ar trebui sa se teama de experimentele fizicienilor. Inainte de a se ajunge la cel de la CERN, s-au facut foarte multe simulari, pentru a fi identificate conditiile optime de functionare. Asadar, din punctul de vedere al sistemului de accelerare, avem o instalatie robusta si fara probleme, iar din punctul de vedere al fenomenelor fizice, pericolul este zero. E adevarat, noi, fizicienii, lucram cu probabilitati, dar, in vreme ce probabilitatea producerii unor fenomene noi este certa, ceea a generarii unui fenomen dezastruos e exclusa.Probabil ca abia dupa primul an de functionare a acceleratorului va exista un numar suficient de procese de interactie care sa evidentieze fenomene noi pentru fizica.

• Exoplaneta Trappist-1 b ar putea avea atmosferă, dezvăluie Telescopul Webb
• Inima celei mai vulcanice lumi din Sistemul Solar este mai solidă decât s-a crezut

Si de-abia dupa ce acestea vor fi puse in evidenta (sau poate nu), se va decide directia de urmat. Exista in esenta doua scenarii: fie va fi crescuta energia in cadrul acestui sistem de accelerare, fie va fi sporit numarul de particule accelerate care sa se ciocneasca. Varianta aleasa ar putea fi si o combinatie intre cele doua scenarii. Dupa un an-doi, vom avea o prima imagine. Rezultate concludente, satisfacatoare nu vor aparea insa decat dupa alti cativa ani.

Ionel Lazanu, prof. univ. dr. la Facultatea de Fizica a Universitatii Bucuresti, seful catedrei de Fizica Atomica si Nucleara

Foto: Victor Ciupuliga